Свято-Покровский Голосеевский монастырь

Sfântul Ierarh Petru Movilă († 1647, Biserica Ortodoxă săvârșește pomenirea lui la 31 decembrie / 13 ianuarie) a atras atenția asupra frumuseții deosebite a locurilor retrase și singuratice din împrejurimile pitorești ale orașului Kiev – și anume regiunea Goloseevo. El a dobândit în proprietatea sa o parte din pădure împreună cu o mică poiană unde a construit o biserică în cinstea Sfântului Marelui Mucenic Ioan cel Nou de la Suceava și câteva căsuțe-chilii pentru călugări. Astfel a fost pus începutul schitului Lavrei Kievo-Pecerska, numit ulterior Sihăstria Goloseevo.

Cu timpul biserica a fost redenumită și sfințită în cinstea Icoanei făcătoare de minuni a Maicii Domnului, numită „Izvor de Viață Purtător” sau „Izvorul Tămăduirii” („Живоносный Источник” – rus.) (pomenirea acestei Icoane se săvârșește în ziua de Vineri din Săptămâna Luminată). În anii 1910-1912 pe locul vechii biserici din lemn a fost zidită o nouă biserică de piatră.

În afară de biserici și chilii în Sihăstria Goloseevo se afla și reședința de vară a mitropoliților Kievului, având și o biserică de casă în cinstea Cuviosului Ioan Mult-pătimitorul de la Kievo-Pecerska, dar și arhondaricul (hotelul mănăstirii), gospodăria agricolă și ferma Lavrei Kievo-Pecerska (cătunul gospodăresc al Lavrei), dar și alte edificii.

În anul 1852 cu binecuvântarea arhiereului titular, Sfântul Ierarh Filaret (Amfiteatrov), mitropolitul Kievului și al Galiciei, mănăstirea a fost denumită în cinstea Sfântului Acoperământ al Maicii Domnului: „Sihăstria Acoperământul Maicii Domnului Goloseevo”.

În Sihăstria Goloseevo s-au nevoit Sfinții Ierarhi – Petru (Movilă) și Filaret (Amfiteatrov, † 1857, pomenirea lui se săvârșește la 21 decembrie / 3 ianuarie); Cuvioșii Părinți – Partenie din Kiev (Krasnopevțev, † 1855, pomenirea lui se săvârșește la 17 / 30 martie) și Alexei de la Goloseevo (Șepelev, † 1917, pomenirea lui se săvârșește la 11 / 24 martie); Sfinții nebuni întru Hristos – Teofil (Gorenkovski, † 1853, pomenirea lui se săvârșește la 28 octombrie / 10 noiembrie) și Paisie (Iaroțki, † 1893). Toți aceștia au fost preaslăviți de Biserica Ortodoxă din Ucraina în rândul Sfinților cinstiți local.

În 1926, la nouă ani după Revoluția din octombrie 1917, Sihăstria Goloseevo a fost pustiită și lichidată. În perioada sovietică a istoriei au fost distruse toate bisericile și clădirile Sihăstriei, cu excepția casei mitropoliților Kievului. Trei monahi-sfințiți slujitori, care au continuat să se nevoiască în mănăstire în diferiți ani, au primit moartea mucenicească pentru Hristos și mijlocesc acum pentru noi înaintea tronului lui Dumnezeu. Aceștia sunt Cuvioșii Mucenici – Casian (Kuzâk), Ipolit (Semenov) și Filip (Bezuglâi).

În anii celui de al II-lea Război Mondial prin Sihăstria Goloseevo a trecut cea de a doua linie de apărare a orașului Kiev. Aici au fost duse lupte crâncene , dar nici un obuz n-a căzut în cimitirul monastic, unde a fost îngropat Cuviosul Alexei de la Goloseevo. Și anii de prigoană, și anii represiunilor, și în timpul teribilului război – la mormântul Cuviosului Alexei întotdeauna ardea candela și la lumina ei nestinsă veneau oamenii care căutau Lumina cea Cerească.

În 1993 mănăstirea a fost redeschisă ca schit al Lavrei Kievo-Pecerska. Stareț al schitului a  fost desemnat arhimandritul Isaachie (Andronic). În același an, la 4 octombrie (stil nou) au fost descoperite moaștele Cuviosului Alexei de la Goloseevo și a fost deschisă biserica de casă în cinstea Cuviosului Ioan Mult-pătimitorul de la Kievo-Pecerska. În 1996 potrivit hotărârii Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe din Ucraina, Sihăstria Goloseevo a devenit mănăstire de sine stătătoare. De atunci mănăstirea și-a reluat viața ei firească de nevoință și rugăciune, dar și de restaurare a bisericilor și edificiilor distruse. Astfel a fost rezidită biserica în cinstea Icoanei făcătoare de minuni a Maicii Domnului, numită „Izvor de Viață Purtător” sau „Izvorul Tămăduirii” și cimitirul mănăstirii; pe locul fostei case a mitropoliților Kievului a fost înălțată o nouă biserică; au fost construite chilii pentru monahi și clădiri administrative, casa starețului împreună cu biserica de casă în cinstea Sfinților Mucenici-răbdători de chinuri ai Familiei Împărătești (a Sfântului Împărat-Mucenic Nicolae al II-lea (Romanov), arhondaricul (hotelul) și alte edificii ale mănăstirii.

La această sfântă și bineplăcută lui Dumnezeu lucrare de renovare și renaștere a sfintei mănăstiri ajută enoriașii și închinătorii evlavioși ai Sihăstriei Goloseevo. Așa cum până acum pământul nostru n-a secătuit de Cuvioși, așa nu secătuiește nici de oameni buni, cu inimă milostivă, care se îngrijesc de restaurarea și împodobirea locurilor sfinte care au fost pângărite.