Свято-Покровский Голосеевский монастырь

       
        Documentul a fost adoptat la ședința Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Ruse din 16 iulie 2013 (Condicile Nr. 69)
       
        Iubiți întru Domnul Prea Sfințiți arhipăstori, prea cucernici preoți și diaconi, de Dumnezeu iubitorilor monahi și monahii, dragi frați și surori!
       
        În acest an noi pomenim un mare și important eveniment – 1025 de ani de la Botezul Rusiei. În îndepărtatul secol al X-lea prin ostenelile Sfântului Întocmai cu Apostolii marelui cneaz Vladimir Rusia a primit credința și cultura creștina, făcând astfel alegerea sa duhovnicească și civilizată, ceea ce a determinat vectorul dezvoltării istorice a popoarelor noastre.
       
        După cum a spus mitropolitul Ilarion al Kievului „credința harică s-a răspândit pe întreg pământul și a ajuns și până la poporul rus al nostru… Bunul nostru Dumnezeu toate țările a miluit și nici pe noi nu ne-a lăsat, a voit – și ne-a mântuit, și la înțelegerea Adevărului ne-a adus”.

Pe parcursul acestor 1025 de ani care au trecut au avut loc evenimente și glorioase, dar și tragice. Credința în Hristos a fost asimilată de strămoșii noștri și a adus roade bogate, dar s-a petrecut aceasta în condiții deloc ușoare. Mulți au încercat să îndepărteze popoarele Rusiei de la Ortodoxie. Spre aceasta au tins cotropitorii, care veneau din Apus și din Răsărit, aceasta au dorit oamenii, care se gândeau că pe pământ vor construi societatea „ideală” fără de Dumnezeu, necăutând la Legea lui cea veșnică. Dar poporul, car a primit credința creștină, nu numai o dată a demonstrat credincioșia și devotamentul său Mântuitorului. Acest popor s-a întors la El și după îndepărtarea de la credință, impusă de cruzii prigonitori. Deși trăiau în „grosolăniile neputințelor”, inimile și sufletele multor compatrioți de ai noștri erau sfințite de adevărul lui Hristos. De a păstra acest adevăr și de a construi pe temelia lui viața personală și socială – este datoria și necesitatea noastră duhovnicească.

Noi trebuie să învățăm lecțiile trecutului. Și principala dintre ele este aceasta: casa civilizației noastre nu poate exista fără temelia evanghelică, pe care ea s-a zidit. Astăzi din nou mulți ne propun să ne construim viața fără Dumnezeu. Uneori aceștia interpretează libertatea drept urmare a oricăror dorințe, inclusiv și a celor ce sunt insuflate omului din afară. O astfel de înțelegere a libertății poate să se extindă până la nivelul la care va începe să amenințe și simțul moral firesc, și datoria față de aproapele, și, în cele din urmă, însăși posibilitatea de a spune adevărul și de a acționa potrivit conștiinței.

Națiunile, care au pierdut etica înfrânării și a slujirii lui Dumnezeu, Patriei și aproapelui, își pierd puterea duhovnicească , devin slabe și vulnerabile, ceea ce duce la amenințarea cu dispariția și trista perspectivă de a ceda locul lor altora, care sunt duhovnicește mai puternice. Trebuie să înțelegem foarte clar acest lucru și să nu mergem pe calea ce duce la pierzare, amintindu-ne de cuvintele Proorocului: „Aşa zice Domnul: „Opriţi-vă de la căile voastre! Priviţi şi întrebaţi de căile celor de demult; de calea cea bună şi mergeţi pe dânsa şi veţi afla odihnă sufletelor voastre” (Ieremia, 6, 16).

Lumea modernă se confruntă cu multe necazuri și nenorociri: criminalitatea, terorismul, creșterea numărului de sinucideri, avorturi și destrămări de familii, abuzul de alcool și droguri, distrugerea mediului înconjurător și nedreptatea socială, singurătatea și suferința psihică a multor oameni. A depăși aceste necazuri e posibil doar pe calea renașterii credinței în Dumnezeu, Care este gata să dea iertare păcatelor și să trimită ajutorul haric pentru o viață nouă, atât a unor oameni în parte, cât și a națiunilor întregi. Botezul Rusiei – este izvorul duhovnicesc făcător de viață, care ne hrănește pe noi până în ziua de astăzi și care ne dă puteri pentru a crea viața țărilor-moștenitoare ale Rusiei istorice, întemeiată pe valori veșnice, primite de noi de la Dumnezeu și care ne unesc prin cele mai strânse legături duhovnicești. Aceste valori și concepția despre lume determinată de ele s-au reflectat în cultura popoarelor noastre, inclusiv în artă, arhitectură, literatură, educație, în viața familiară, în relația cu natura și în multe altele, ceea ce formează comunitatea unui spațiu duhovnicesc unic al moștenitorilor Sfintei Rusii.

Un sfert de secol a trecut de la începutul renașterii Bisericii Ortodoxe Ruse. Pe parcursul acestor ani au fost restaurate și construite zeci de mii de biserici și sute de mănăstiri, a fost reluată și pusă pe o poziție fermă activitatea bisericească în multe domenii. Fiind un factor duhovnicesc și moral puternic al vieții popoarelor noastre, credința ortodoxă a devenit moștenitoare a milioane de oameni. Cu smerenie trebuie să recunoaștem, că istoria mondială nu cunoaște o renaștere religioasă atât de grandioasă și vertiginoasă cum s-a întâmplat în spațiul Rusiei Istorice în ultimii 25 de ani. Noi înălțăm mulțumirea noastră sinceră lui Dumnezeu, Care este Domnul istoriei, pentru mila ce a revărsat-o asupra popoarelor noastre; noi din inimă mulțumim tuturor, celor ce prin ostenelile lor au răspuns la chemarea harului lui Dumnezeu și a făcut ca toate acestea să fie posibile.

Dar rămân încă multe de făcut, pentru că Dumnezeu așteaptă de la noi roade noi. Și principalul obiectiv al nostru trebuie să devină unitatea credinței și vieții, întărirea adevărului Evangheliei în cuvintele și faptele compatrioților noștri.

Ne amintim, că de-a lungul istoriei soarta popoarelor, născute duhovnicește în cristelnița Kieveană, s-a întocmit diferit. În trecut au trăit într-un stat unic, ce se întindea de la Marea Baltică până la Marea Neagră, de la Galicia până la Volga. În alte perioade unele dintre aceste popoare au fost sub stăpânire străină, au făcut parte din alte state. Timp îndelungat noi am trăit împreună într-o singură țară mare, iar acum – în câteva state suverane. Dar neschimbat a existat și există și acum unitatea noastră duhovnicească, care este păstrată de puterea harică a lui Dumnezeu și de idealul moral comun, propovăduit și apărat de Biserica Ortodoxă Rusă.

Popoarele, în care este înrădăcinată sfânta credință ortodoxă, sunt chemate, după învățătura cuviosului Serghie de la Radonej, „să depășească vrajba plină de ură a acestei lumi, căutând la Sfânta Treime”, slujind prin exemplul frăției și ajutorului reciproc pentru toată omenirea. Sfânta Rusie este și va fi vie atât timp, cât va fi credincioasă și devotată alegerii făcute de Sfântul Întocmai cu Apostolii marele cneaz Vladimir, cât va păstra unitatea sa duhovnicească, cât va ține minte și va pomeni în rugăciuni pe Sfinții noștri comuni. Și dacă noi vom apăra și vom păstra această moștenire unică și înrudire duhovnicească – atunci avem un viitor.

Dumnezeu, pentru rugăciunile Sfinților, care s-au preaslăvit în pământurile Rusiei, să ne întărească în adevărul, pe care întotdeauna s-a zidit și, credem, că se va zidi viața popoarelor noastre.

(Potrivit site-ului: patriarhia.ru)