Pelerinaj pe Sfântul Munte Athos

0 коментарів | Обсудить
01.07.2014 | Категорії: Без рубрики

Паломничество-на-Афон
       
          „Athos” din limba greacă înseamnă „Muntele Sfânt”. Aceasta este una dintre cele trei peninsule din Halkidiki. Înălțimea Muntelui este de 2.033 m deasupra nivelului mării. Din punct de vedere administrativ Muntele Athos este o autonomie a Republicii Elene (a Greciei), care constă din 20 de mănăstiri ortodoxe aflate din anul 1312 sub jurisdicția ecleziastică a patriarhului Constantinopolului. Sfântul Munte Athos nu este doar un obiect din patrimoniul mondial UNESCO. Pentru ortodocșii din întreaga lume – Sfântul Munte Athos este unul dintre principalele locuri sfinte, cinstite ca locul sau grădina pământească a Maicii Domnului.
       
        Omul s-a stabilit pe Muntele Athos din cele mai vechi timpuri. Clima blândă a contribuit ca în aceste locuri să cunoască o deosebită dezvoltare viața singuratică (pustnicească). Primii care s-au stabilit pe peninsulă au fost tracii. În secolul V î. d. Hr. tracilor li s-au alăturat grecii din Halkidiki. Ei se ocupau cu pescuitul, cu creșterea animalelor și cu agricultura.
       
        Marea Lavră a fost întemeiată în anul 963 de către Cuviosul Atanasie Athonitul, originar din Capadocia. Cuviosul Atanasie însuși a trăit mult timp în singurătate și nevoință și nu dorea să schimbe acest mod de viață pe grijile inevitabile, legate de conducerea unei mănăstiri. În anul 958 Cuviosul Atanasie s-a retras pe Muntele Athos. Acolo el a fost vizitat de un prieten duhovnicesc, comandantul Nichifor Foca, care i-a dat o cantitate considerabilă de aur pentru zidirea mănăstirii, unde Nichifor Foca dorea să se retragă pentru a primi tunderea în monahism. Desigur, că Sfântul Atanasie nu putea să facă față de unul singur în această lucrare și el a chemat în ajutor pe alți monahi pentru a construi în comun mănăstirea. În să cu toate acestea nu toți călugării l-au susținut pe Cuviosul Atanasie.

 Graficul pelerinajelor în grădina pământească a Maicii Domnului – Sfântul Munte Athos – poate fi văzut pe web-site-ul Centrului de Pelerinaj „Goloseevo” de pe lângă Sihăstria „Acoperământul Maicii Domnului” Goloseevo.  

Mulți din monahi-anahoreți care duceau un mod pustnicesc de viață s-au pronunțat împotriva vieții monahale chinoviale (de obște), introdusă de Cuviosul Atanasie Athonitul.

Schimbarea Athosului în locaș monahal de obște s-a întâmplat după ce tuturor monahilor-anahoreți li s-a poruncit să se unească în obști și să viețuiască chinovial (de obște). Împăratul Ioan Țimish a emis un regulament athonit, numit „Tragos” prin care a întărit tipicul vieții chinoviale a monahilor în mănăstiri.

Însă cu toate acestea mulți monahi și-au păstrat dorința de a viețui izolat – anahoretic.

În istoria de peste o mie de ani Marii Lavre în zidurile sale s-au nevoit până la 17.000 de monahi, dintre care 27 au devenit patriarhi, iar aproximativ 60 de lavrioți au fost canonizați în rândul Sfinților.

Pe lângă cele 20 de mănăstiri, pe Muntele Athos sunt 12 schituri. Acestea sunt așezăminte monahale mari, care deseori nici nu se deosebesc de mănăstirile propriu-zise. Pe Muntele Athos există, de asemenea, chilii – așezăminte monahale extinse cu parcelă de pământ cultivat. De asemenea, există calive – așezăminte monastice fără terenuri. Există și catisme – așezăminte anahoretice în apropierea mănăstirii. Dar cei care tind spre singurătate și retragere completă, uneori într-o peșteră, viețuiesc și se nevoiesc în isihasterii.

Pe Sfântul Munte Athos este întrebuințat calendarul iulian, iar numărătoarea timpului se face potrivit ordinii bizantine – ora 00:00 din momentul apunerii soarelui.

Pentru a săvârși un pelerinaj deplin pe Sfântul Munte Athos este nevoie de a obține o viză (diamonitirion), care se perfectează într-un răstimp de aproximativ două luni. Prețul acestei vize e de 25 de euro.

Femeilor nu li se permite de păși pe Sfântul Munte Athos. Această interdicție strictă este în vigoare din cele mai vechi timpuri. Articolul 186 Statutul Muntelui Athos prevede: „În conformitate cu obiceiul străvechi, este interzis pentru orice ființă feminină să pășească pe peninsula Sfântului Munte”.

Se spune că chiar și păsările de genul feminin nu-și fac cuiburi pe peninsulă.

Este interzis categoric filmarea și fotografierea în interiorul mănăstirilor. Bisericile pot fi fotografiate doar cu binecuvântarea și permisiunea starețului mănăstirii.

Este plină de învățătură inscripție de pe mormântul unui monah athonit: Ține minte, frate, că noi am fost ca voi, iar voi veți deveni ca noi”!.

Pe Sfântul Munte Athos este și o mănăstire rusă – mănăstirea Sfântul Pantelimon – una din cele mai frumoase!

Mănăstirile întotdeauna au fost bastioane ale Bisericii. Ele au slujit nu numai ca adăposturi pentru străini și pribegi – mănăstirile erau centre ale gândirii teologice și intelectuale.

Monahii athoniți (sau aghioriți) au creat o întreagă învățătură despre rugăciune – „isihasmul” (din limba greacă – liniște, tăcere). Aici numaidecât îl amintim pe Sfântul Ierarh Grigorie Palama, arhiepiscopul Tesalonicului.

La temelia isihasmului stă ideea și adevărul că omul, care timp îndelungat și insistent stă în rugăciune sinceră și cu inimă curată cere iertare de păcatele sale de la Dumnezeu, poate vedea duhovnicește energiile dumnezeiești sau lumina taborică (lumina Schimbării la față a Domnului Iisus Hristos de pe muntele Taborului).

Isihasmul – este practica mistică a contemplației lui Dumnezeu  pe calea rugăciunii lăuntrice. „Isihastul este cele ce tinde să sălășluiască în trupul său netrupescul”. Isihaștii pornesc de la adevărul evanghelic: „…Împărăţia lui Dumnezeu este înăuntrul vostru” (Luca, 17, 21).

La temelia isihasmului stă „lucrarea minții” (adică rugăciunea în minte) – săvârșirea permanentă a rugăciunii în tăcere.

Călugării-isihaști ortodocși susțin că prin post și rugăciune se pot împărtăși de lumina dumnezeiască, asemenea celei pe care au văzut-o Apostolii pe muntele Tabor în timpul Schimbării la Față a Domnului.

Sensul acestor practici mistice constă în dobândirea stării de pace lăuntrică și, așa cum susțin monahii, în capacitatea de a comunica cu „materiile îngerești” (cu „lumea îngerească”).

Călugării athoniți au introdus și concepția de „sinergie” – conlucrarea dintre energiile omului și energia necreată a lui Dumnezeu.

<-- -->
Прочитано: 861 раз
Поділитися з друзями
Популярные статьи:

Отправить комментарий

*